Statele mari fac in continuare "jocurile" in Uniunea celor 27

Concluziile unui studiu al Institutului pentru Politici Europene din Stockholm

Sistemul
democratic si egalitatea in drepturi sunt principiile cu care Uniunea Europeana se mandreste si pe care le promoveaza cu orice ocazie. Dar de la vorbe la fapte drumul
este foarte lung, admit chiar unii lideri si oficiali europeni care, citati in cadrul unui studiu realizat de Institutul pentru Politici Europene din Stockholm, recunosc ca unele state membre sunt "mai egale" intre egali, relateaza "EUObserver". Cele mai mari atuuri ale tarilor care au un important cuvant de spus in deciziile luate de Consiliul European raman in continuare atat marimea teritoriului, cat si factorul demografic, cu toate ca si state mai mici din comunitate au inceput sa-si faca auzit "glasul" prin intermediul unor lideri carismatici sau al unor aliante ad-hoc.

Astfel, in ciuda extinderii comunitatii la 27 de membri, procesul decizional la nivelul Consiliului, in loc sa reduca tendintele monopoliste ale marilor state precum Franta, Marea Britanie si Germania, care in cele mai multe cazuri si-au impus parerea in UE, mai degraba, l-au mentinut. Pe de alta parte, unele state, in loc sa profite de pe urma largirii comunitatii, si-au scapat printre degete locul de la masa
deciziilor, cum ar fi cazul Italiei. Roma si-a pierdut influenta din cauza convulsiilor de pe scena politica interna, cu toate ca este cel de-al patrulea stat ca marime in Europa. Nici fostul premier Silvio Berlusconi nu a ajutat Italia sa se faca remarcata printre granzii Europei, acesta fiind frecvent catalogat ori "comediantul clubului european", ori "un lider rebel", subliniaza studiul. In schimb, Spania a incercat sa ia locul Italiei, insa fara succes. Pozitia de al patrulea "muschetar" european a tentat, de altfel, si Polonia, dar reprezentantilor Varsoviei nu li se cere prea des parerea in convorbirile neoficiale dintre granzii UE. "Presedintia (semestriala a Consiliului European - n.r.) se reuneste cu statele mari si rezolva problemele intre ei, dupa care intreaba restul tarilor daca se baga sau nu", explica autorul studiului, Jonas Tallberg, profesor de stiinte politice. Acest lucru este confirmat si de fostul premier danez, Poul Nyrup Rasmussen, intervievat la realizarea acestui demers academic. "Pe vremuri, ei (sefii de state sau de guverne) se intalneau si vorbeau despre anumite teme. In prezent, acestia petrec mult timp discutand la telefon si punand la cale cu colegii lor", explica Rasmussen. Singura sansa care le ramane statelor mici si mijlocii pentru a-si impune un punct de vedere in cadrul forului european raman dezbaterile specializate pe anumite sectoare, caci granzii Europei nu exceleaza in toate domeniile comunitare. Cel mai bun exemplu il reprezinta statele nordice de a caror pozitie se tine cont cand se pune problema politicii de mediu sau a fortei de munca. Nici Germania nu poate fi mereu actorul principal la masa de negocieri dintre sefi de stat si de guverne din comunitate. La capitolul aparare, din cauza capacitatii sale
militare limitate, Berlinul nu prea are multe de spus si argumente de adus, se mai subliniaza in studiul Institutului pentru Politici Europene din Stockholm.